Adevărul despre „Alpha” manageri

Din păcate pentru unii manageri şi din fericire pentru alţii, acest stereotip al managerului Alpha nu reflectă realitatea.
Stereotipul în cauză este alimentat de credinţele noastre limitative care scot la iveală mentalitatea de victimă atât în rândul managerilor cât şi în rândul subordonaţilor. Astfel managerii victimă îşi camuflează prin duritate, agresivitate şi oportunism carenţe precum capacitatea de a gândi strategic, de a asculta, de a inspira sau de motiva subordonaţii. De cealaltă parte, subordonaţii victimă îşi camuflează carenţele de competenţă profesională, de asumare a responsabilităţi sau de angajament faţă de sarcinile primite prin a se plânge de modul în care sunt trataţi de manageri ori de câte ori sunt provocaţi să-şi facă treaba mai bine.

Am putea înţelege mai bine ce înseamnă cu adevărat a fi un manager de tip Alpha dacă ne îngăduim să învăţăm din felul în care cercetătorii afirmă că se comportă lupii în habitatul lor natural.

Într-unul din articolele sale, Carl Safina autorul cărţii “Dincolo de cuvinte: ce gândesc şi simt animalele” arată că în lumea lupilor, masculul sau femela Alpha reprezintă un model de comportament pentru ceilalţi lupi din haită. Iată ideile cheie surprinse în articolul său.

“Caracteristica principală a masculului Alpha este încrederea de sine care îi oferă siguranţa că ştie ceea ce are nevoie să facă, ştie ceea ce este cel mai bine pentru haită, îşi conduce haita prin forţa propriului exemplu și este foarte confortabil cu rolul său de conducător care produce efectul de calm şi siguranţă în rândul haitei.

De fapt masculii Alpha nu sunt agresivi pentru că nu au nevoie să fie. Dacă te gândeşti la un mare campion, orice a avut nevoie să dovedească este deja dovedit.

Dacă ar fi să ne imaginăm două haite de lupi sau două triburi de oameni, care dintre acestea ar fi mai probabil să supravieţuiască şi să se reproducă? Cele în care membrii sunt uniţi, cooperează şi sunt mai puţin violenţi unul cu celălalt sau cele în care membrii sunt în competiţie şi se lupta între ei?
Un mascul Alpha poate avea un rol important asigurând succesul atunci când haita îşi vânează prada, dar după ce prada a fost doborâtă, acesta face un pas înapoi şi aşteaptă până când membrii haitei mănâncă şi îşi potolesc foamea.

Haitele de lupi au fost studiate de cercetători folosind mijloace sofisticate de telemetrie pentru observarea comportamentului acestora. Pe parcursul întregii perioade de observare s-au semnalat ocazii rare în care un mascul Alpha s-a comportat agresiv cu ceilalţi membrii ai haitei. Aceştia sunt doar familia sa formată din colegii săi de haită, urmaşii săi şi poate rudele sale.

Acest fapt nu înseamnă că masculii Alpha nu sunt duri atunci când trebuie să fie. Unul dintre lupii faimoşi studiaţi pe nume 21, după numărul de ordine al dispozitivului său de monitorizare, a fost considerat un “super lup” de către cercetătorii ce l-au observat. El era feroce atunci când îşi apara familia şi se pare că nu a pierdut nici o luptă cu haitele rivale. Mai mult, unul din lucrurile sale preferate era să se lupte în joacă cu puii din haita sa. Ceea ce-i plăcea cel mai mult era să se lase învins de puii care luând lupta în serios, îl loveau cu putere.

Într-un an unul dintre puii din haită s-a îmbolnăvit. Ceilalţi pui păreau să se teamă şi nu se jucau cu el. Odată, după ce şi-a hrănit puii mai mici, 21 a fost observat căutând parcă ceva. În scurt timp a fost văzut dând din coadă şi petrecând o perioada de timp cu puiul cel bolnav.

Dacă observăm lupii ne-ar fi greu să nu realizăm asemănările comportamentale dintre lupi şi oameni. La fel cum noi oamenii trăim în familii putem să recunoaştem uşor structurile şi statutul social în haitele de lupi. Asemănările dintre masculii lupi şi masculii oameni pot fi izbitoare. Doar masculii câtorva specii ajută la procurarea hranei pentru întreagă familie, asistă la creşterea puilor până la maturizarea lor completă şi îşi apară propria haită neîncetat împotriva altor specii care le ameninţă siguranţa. Totuşi masculii lupi par să se potrivească mai bine acestui proces decât o fac corespondenţii lor din lumea oamenilor.

Biologii obişnuiesc să-i considere pe masculii Alpha şefii de absoluţi. În prezent însă au fost recunoscute în haitele de lupi două tipuri de ierarhii – una a masculilor şi alta a femelelor. Femelele se ocupă în mod special de luarea deciziilor pentru haită, unde să călătorească, unde să se oprească pentru odihnă şi unde să vâneze. Personalitatea matriarhală dă tonul întSpecialiştii spun că femelele Alpha sunt cele care conduc haita.

În mod clar stereotipul masculului Alpha ar putea suferi câteva corecţii. Bărbaţii pot învăţa câteva lucruri din comportamentul real al lupilor: mai puţin cinism, mai multă încredere acordată, conducerea prin propriul exemplu, credinţa de a fi devotat apărării familiei, respectul faţă de partea feminină şi împărţirea responsabilităţilor.”

Am putea deduce că managerii de tip Alpha nu au de-a face cu mentalitatea de victimă. În schimb au de-a face cu mentalitatea de învingător. Pentru că mentalitatea de victimă o exclude pe cea de învingător, este de înţeles diversiunea pe care o fac adepţii mentalităţii de victimă atribuind managerilor de tip Alpha trăsături false pentru a le discredita mentalitatea de învingător.Deseori, în ciuda faptului că admitem faptul că mentalitatea de victima este toxică şi păguboasă, tindem totuşi să alegem să ne lăsăm acaparaţi de teama de nereuşită pe care acest tip de mentalitate ne-o trezește. Ajungem astfel să ocolim provocările, să renunţăm la a avea ţeluri, să ne stingem focul pasiunii prin care ne dovedim valoarea şi să dispreţuim iniţiativa, ingeniozitatea, imaginaţia şi inspiraţia care ne-ar ajuta să reuşim. Abandonându-ne credinţa în afimarea propriei valori devenim dependenţi de cei cu mentalitatea de învingător care dovedesc că reuşesc dar pe care în mod paradoxal îi blamăm atunci când ei nu ne oferă ceea ce dorim.

Suntem predispuşi la mentalitatea de victima. Ne este mai uşor să abordăm lucrurile pentru care eforturile noastre de a le înţelege sau de a le dobândi sunt minime. Chiar dacă preferăm calea minimei rezistenţe, această cale este intens marcată de credinţele limitative care ne fac rezistenţi la schimbare şi dependenţi de ajutorul primit în exclusivitate din partea celorlalţi.
Mentalitatea de învingător sau componenta Alpha, este un privilegiu pe care îl dobândim atunci când realizăm că avem în noi imaginaţia, iniţiativa, inspiraţia şi ingeniozitatea de a obţine rezultatele care aduc împlinire şi satisfacţie atât nouă înşine cât şi celor care sunt afectaţi de acţiunile noastre. Calea mentalităţii de învingător este marcată de ambiţia, curajul şi încrederea pe care credinţele capacitive ni le oferă pentru a avea puterea de a depăşi obstacolele şi de a prospera.

Dacă pentru a avea mentalitatea de victimă şi a simţi frustrarea neîmplinirii nu trebuie să faci mai nimic, pentru a dobândi mentalitatea de învingător ai nevoie să faci un efort – efortul de a descoperi cine eşti cu adevărat, care îţi sunt priorităţile şi cum să-ţi foloseşti imaginaţia, iniţiativa, inspiraţia şi ingenioazitatea pentru a realiza ceea ce ai nevoie.

În cazul în care eşti manager şi alegi mentalitatea de învingător, ai la dispoziţie instrumentul Business Tuning Group pentru a-ţi antrena componenta Alpha.