Imunizarea la virusul organizaţional „VICA”
Rezultă că organizațiile au nevoie mai degrabă să acționeze proactiv asupra factorilor interni responsabili de „VICA” -Volatilitatea angajamentelor oamenilor, Incertitudinea realizării obiectivelor, Complacerea în zona de confort, Ambiguitatea de operare și interpretare a rezultatelor- decât să reacționeze defensiv negând sau atribuind cauzele „VICA” unor factori externi. Precum un virus , „VICA” contaminează atât procesul de guvernare cât și cel de operare al unei organizații, îmbolnăvind cronic capacitatea de performanță a acesteia. Printre simptomele generale ale contaminării cu acest virus organizațional se pot număra: abordarea pompieristică a priorităților, micromanagementul, stilul de conducere preponderent directiv, demotivarea și criza de personal.
Majoritatea managerior consideră că principala lor responsabilitate este livrarea rezultatelor. Șî de aceea sunt tentați să se concentreze pe maximizarea rezultatelor livrate de procesele de lucru de care sunt responsabili, utilizând personalul din subordine ca mijloc de implementare a propriilor decizii. Din păcate, doirnta lăuntrică a managerilor de a fi artizanii performanței, reprezintă ” breșa” care favorizează infiltrarea virusului „VICA” în cultura organizațională. Totuși organizațiile pot deveni imune la virusul VICA atunci când managerii lor aleg să închidă “breșa”renunțând în favoarea personalului din subordine, la a mai fi artizanii performanței și începând să devină artizanii unui proces de evaluare a performanței al cărui scop să fie mai degrabă dezvoltarea decât judecarea personalului.
Dacă ar fi să lucrezi într-un tip de organizaţie pentru care procesul de evaluare înseamnă punerea ta “sub lupă” o dată pe an și primirea unei note decise arbirar în funcție de cum managerul tău apreciază că ţi-ai făcut treaba și merită să fii plătit, cât de motivat te-ai simți?
În schimb cât de motivat te-ai simți dacă ar fi să lucrezi într-un tip de organizaţie pentru care procesul de evaluare înseamnă un dialog despre performanță purtat cu managerul tău de două ori pe an pentru a fi ajutat:
– să reflectezi pe baza unui feedback înregistrat, la consecințele acțiunilor și faptelor tale de la locul de muncă pentru a ști cum să le îmbunătățești în viitor;
-să îţi înțeleagi propriul potențial, nevoile de dezvoltare, sprijinul necesar și oportunitățile de avansare în carieră;
– să realizezi legătura dintre munca depusă și recompensa așteptată prin calificativul de performanță meritat, generat în mod obiectiv de analiza statistică a feedback-ului pe care l-ai primit pe tot parcursul anului.
În care dintre cele doua tipuri de orgaizatie ai alege sa-ti dezvolti cariera ?
Putând fi considerat “procesul proceselor”, evaluarea performanței personalului este probabil procesul cu cel mai puternic impact emoțional asupra celor implicați. Starea emoțională resimțită de angajați în timpul evaluării, poate declanșa motivarea sau demotivarea acestora pentru îmbunătățirea continua a propriei performanțe. În mod evident, prin calitatea leadershipului de care dau dovadă, managerii poartă responsabilitatea impactului emoțional pe care îl produce asupra personalului semnificaţia şi modul de desfasurare al procesului de evaluare a performantei. De aceea acest “proces al proceselor” are importanță vitală întrucât poate provoca imunizarea sau predispoziția organizațiilor la virusul „VICA”.
Ca manager, tu ce alegi sa faci in organizatia ta pentru a preveni volatilitatea angajamentelor oamenilor, incertitudinea realizarii obiectivelor, complacerea in zona de confort si ambiguitatea de operare si interpretare a rezultatelor ?