Managementul talentelor, o necesitate subestimată

 

Întrucât talentul însumează totalitatea aptitudinilor înnăscute sau dobândite care îl fac capabil pe un angajat să obțînă rezultate de excepție, este important ca în organizația ta să existe strategiile potrivite prin care talentul să fie atras, scos la lumină, dezvoltat, adaptat și pus în valoare. În mod evident câteva dintre acestea ar putea fi:

1. Recrutarea și selecția angajaților pe baza pachetului de aptitudini necesare îndeplinirii fiecărui rol. Subestimarea aplicării acestei strategii ar face ca organizația ta să nu ducă lipsă de oameni ci de acei oameni potriviți care ar putea produce valoare.
2. Câștigarea apartenenței şi angajamentului noilor angajați fațâ de organizație printr-un proces de instalare pe post care să-i facă să se simtă bine primiți, prețuiți și complet informați despre contextul organizațional, importanţa rolurilor lor și suportul de care ei pot beneficia pentru a-şi îndepini resposabilitățile. Subestimarea procesului de instalare pe post i-ar putea determina pe noii tăi angajați ca mai degrabă să se simtă precum nişte prizonieri care vor să evadeze decât să vrea să îşi pună talentele în slujba organizaţiei.
3. Crearea unei culturi care să favorizeze manifestarea talentelor prin oferirea de feeback pentru recunoașterea și conștientizarea aptitudinilor pe baza cărora angajații fac bine ceea ce fac. Chiar dacă organizația ta și-ar atrage oamenii potriviți, manifestarea talentelor acestora ar putea fi inhibată de interferențele unei mentalităţi de conducere concentrate pe vânătoarea de greșeli și găsirea vinovaților, care în sine nu produce valoare ci mai degrabă costuri pentru organizaţie. Reducerea inteferenţelor produse de o astfel de mentalitate ar depinde de voinţa şi deschiderea la schimbare din partea ta şi a celorlalţi lideri din fruntea organizaţiei.
4. Înrolarea angajațior în programe de training și mentorat pentru dobândirea sau dezvoltarea atitudinilor, abilitaților și cunoștințelor necesare pentru îndeplinirrea responsabilităților de rol. Prin training şi mentorat angajații tăi învață, devenind constienţi de bunele practici de îndeplinire ale rolurilor lor şi competenţi în aplicarea acestora. Dacă angajaților tăi nu li s-ar oferi reperele inspiraționale potrivite de conștientizare și manifestare a aptitudinilor de demonstrat, atunci aceştia în rolurile pe care le îndeplinesc ar fi preponderent inconștient incompetenți sau sporadic inconștient competenți.
5. Oferirea programelor de coaching individual, de grup sau de echipă pentru sprijnirea angajaților sau echipelor care vor să abordeze noi provocări şi să îşi ducă  rezultatele de succes la următorul nivel prin transformarea modului propriu de gândire, lărgirea perspectivei de abordare a propriului talent și sporirea încrederii în sine. Prin subestimarea coachingului împiedici adaptarea talentelor angajaților tăi la noile provocări. Subestimarea coachingului crește riscul ca organizația ta să nu fie pregătită să producă valoare atunci când s-ar confrunta cu provocări complicate sau complexe.
6. Adaptarea procesului de evaluare a performanței angajaților cu scopul de a le pune în valoare talentele prin evidențierea legăturii dintre rezultatele lor și demonstrarea aptitudinilor pe care aceștia le-au dobândit sau îmbunătățit. Dacă se subestimează adaptarea procesului de evaluare al performanţei la principiile care stau la baza aptitudinilor cultivate prin programele de dezvoltare desfăşurate, atunci transformarea talentelor angajaților tai în valoare pentru organizația ta s-ar face cu un randament scăzut.
7. Onorarea principiilor care stau la baza aptitudinilor cultivate în rândul angajaților prin programele de dezvoltare. Subestimarea creării unui cadru organizațional care să încurajeze dialogul liber despre utilitatea, implicațiile şi aplicațiile experimentării principiilor cultivate pe baza programelor de dezvoltare, ar induce în rândul angajaţilor tăi lipsa încrederii şi bagatelizarea programelor de dezvoltare. Dacâ principiile cultivate de angajați prin intermediul programelor de dezvoltare ar fi subestimate de către şefii ierarhici, atunci managementul talentelor ar fi compromis.

Mentalitatea unei organizații este determinată de tipul de gândire pe care liderii săi în intenția de a creea valoare, o manifestă în timp ce aflați în fața necunoscutului se confruntă cu lipsa de claritate și sentimentul de nesiguranță.

• În ce măsură managementul talentelor reprezintă o necesitate pentru tine și organizația ta?
• Cât de mult ți-ai dori ca fiecare angajat să devină o persoană pentru care succesul să fie o stare naturală în rolul pe care îl îndeplinește?
• Cum te-ai putea asigura că mentalitatea organizației tale evită să subestimeze managementul talentelor?

Cu permisiunea ta, hai să vorbim.